Între 2 și 3 ani, copilul trece printr-o perioadă de schimbări comportamentale radicale. Deseori, schimbările nu sunt lente, ci mai degrabă rapide și diametral opuse astfel că pe alocuri copilul devine de nerecunoscut. Americanii au faimoasa sintagmă 𝘁𝗲𝗿𝗿𝗶𝗯𝗹𝗲 𝘁𝘄𝗼𝘀, 𝗵𝗼𝗿𝗿𝗶𝗯𝗹𝗲 𝘁𝗵𝗿𝗲𝗲𝘀, 𝘄𝗼𝗻𝗱𝗲𝗿𝗳𝘂𝗹 𝗳𝗼𝘂𝗿𝘀; după toate puseele de creștere și salturile mentale, pe la 4 ani se mai domolește treaba.
𝗖𝗮𝗿𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗮𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲 ‘𝘁𝗲𝗿𝗶𝗯𝗶𝗹𝗲’ 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲𝗯𝘂𝘁𝗲𝗮𝘇ă 𝗱𝘂𝗽ă 𝘃â𝗿𝘀𝘁𝗮 𝗱𝗲 2 𝗮𝗻𝗶? Nu neapărat toți copilașii și nu la aceeași intensitate, dar mulți pot să înceapă să:
- țipe
- muște/lovească
- refuze mâncarea
- aibă toane
- nu respecte/ignore regulile și limitele
- aibă dorințe imposibil de îndeplinit
- plângă necontrolat
- se manifeste violent (crize de furie)
- se arunce la pământ, tăvălindu-se
- se opună (spune ‘NU’ la tot)
- refuze ajutorul (‘vreau să fac singur’).
Psihologii spun că toate aceste manifestări constituie o 𝗲𝘁𝗮𝗽ă 𝗻𝗲𝗰𝗲𝘀𝗮𝗿ă în evoluția, dezvoltarea psihologică și intelectuală a copilului. Aceste manifestări au un factor declanșator: copilul izbucnește deodată după ce în el s-a acumulat un rezervor de frici/frustrări (de ex. nerefuzandu-i nimic copilului, unii părinți nu realizează ce impact va avea primul refuz din afară asupra unui copil care NU ȘTIE ce înseamnă un banal „NU”). Părinții trebuie să conștientizeze că este doar o etapă care va trece și să încerce să aplice RAPTA (un acronim pe care eu l-am rezumat ca atare și reprezintă cele 5 reacții de bază):
𝗥 – respiră adânc
𝗔 – așează-te, coboară-te la nivelul copilului
𝗣 – privește-l în ochi oferindu-i siguranță
𝗧 – ține-l de mână, liniștește-l, îmbrățișează-l
𝗔 – așteaptă să se calmeze și el, să-i treacă, fără să îl presezi.
Nu vorbi peste copil (oricum nu va auzi cuvintele tale deasupra țipetelor lui). Mângâie-l și spune-i că e ok să plângi și că e ok să ai sentimente mari, că îl înțelegi și că ești acolo să îl ajuți să le gestioneze (sau să îi oferi instrumentele pentru a face asta mai ușor).
Având 2 copii m-am confruntat cu tot felul de situații, iar unul din copii a avut manifestări pe care celălalt nu le-a avut (încă), tocmai pentru că sunt diferiți, chiar și ca frați. Ceea ce nu trebuie să difere este reacția noastră ca părinți, schema e aceeași: RAPTA, nu raptus!
Tu cum vezi perioada între 2 și 3 anișori? Mi-ar placea sa imi scrii in comentarii.